Îmi amintesc de la cursuri cum ne tot zicea Moldoveanu că până la Padina e greu şi dacă reuşim să trecem de aplicaţia asta ne descurcăm şi la restul. „În prima zi 8 ore, în a doua 10.” Apoi a mai adăugat că este prin zăpadă, că în prima zi vor fi 10 ore, iar în a doua 12, şi că vom pleca noaptea de la cabană pentru a ajunge la timp la tren…

Recunosc de pe-acum că nu mă credeam în stare, mă gândeam că o să abandonez grupul la un moment dat şi că o să fiu singura care nu o să fie în stare să ajungă întreagă înapoi. Am adormit greu în noaptea de înainte.

De dimineaţă (prea de dimineaţă) am sărit din pat la primele sunete scoase de alarmă și am fost gata să ies pe uşă în timp record. Ca şi data trecută, m-am văzut cu Şerban în gară şi am găsit Pathoșii deja acolo. (Moldo era de data aceasta în pantaloni lungi, însă.) Din nou vagonul nostru, din nou sus. Ne-am adunat după o vreme mai toţi din camera 18, plus unii noi. Pe drum am jucat în principal Mima, cu nişte tentative de Mafia şi de Macao pe puncte. Iar Marius, Iulian şi Ana se jucau cu staţiile (walkie-talkies).

Citește în continuare →